Viva la revolucion! A patra industrială

La început era motorul cu aburi. Apoi, s-a aprins becul și s-a auzit primul țârâit de telefon. După, primul computer personal s-a conectat la internet. Acum, trăim în epoca inteligenței artificiale (AI). Cât de pregătiți suntem pentru asta? Câteva indicii în cele ce urmează și mai multe răspunsuri la întrebare în cadrul sesiunii de deschidere a RBL Summit 2019 – Societatea 4.0. Lentile prin care ne uităm spre viitor ce va fi moderată de Dan Oros, Romania Marketing Manager la Google.

În anii ’80, inteligența artificială era materie primă pentru filmele de science-fiction. Astăzi, a devenit realitate palpabilă și viitor cert. Mulți se tem că o formă de inteligență „supremă” care știe să ia decizii de una singură va pune omenirea în pericol. Deocamdată, inteligența artificială generală – cea care stârnește neliniști – rămâne un ideal, iar data nașterii sale rămâne pentru moment o necunoscută.

Înainte de toate, poate ar fi nimerit să lămurim unde se află România, la nivel de indivizi și companii, în contextul celei de-a patra revoluții industriale, așa cum a fost supranumită actuala etapă istorică marcată nu doar de AI, ci și de apariția roboților, imprimantelor 3D, big data sau internet of things.

Ca o paranteză, numărătoarea revoluțiilor industriale a început în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, odată cu invenția motorului cu aburi. Evoluția a continuat între 1870 și 1914, prin apariția primelor tehnologii, precum motorul cu combustie internă, telefonul, becul sau fonograful. Cea de-a treia revoluție ne e mai familiară, fiind cea digitală: crearea în anii ’80 a primului computer personal, apariția internetului și dezvoltarea comunicațiilor. Tot pe atunci, se făceau deja cercetări în domeniul inteligenței artificiale, însă până acum cinci ani, inteligența artificială nu a avut nicio aplicabilitate concretă.

PE ULTIMUL LOC. Dacă ne uităm cât de răspândită este utilizarea rețelelor sociale și gradul de penetrare al telefoniei mobile, am putea presupune că România e tărâmul binecuvântat al tehnologiei. În realitate, indicele DESI (The Digital Economy and Society Index) care măsoară gradul de digitalizare al unei țări ne plasează și anul trecut pe ultimul loc din Uniunea Europeană. Indicele se calculează pe baza a cinci factori care țin de conectivitate, competențele digitale, folosirea internetului de către cetățeni, integrarea tehnologiei în business și digitalizarea serviciilor publice.

Cu o excepţie – conectivitatea – la toate celelalte capitole stăm prost, cel mai prost. Nici în materie de conectivitate, nu trebuie să ne lăsăm înșelați de percepția că România are una dintre cele mai mari viteze de internet din lume. Stăm bine, într-adevăr, la conexiunile broad band – o nișă a ceea ce înseamnă sisteme de comunicații -, dar atâta tot.

De asemenea, observăm o discrepanță enormă între modul în care folosesc tehnologia indivizii și nivelul de digitalizare în rândul companiilor. Marea masă a cetățenilor folosesc internetul (ce-i drept nu într-un mod activ), însă companiile sunt cu mult în urmă. Din circa 5-600.000 de companii câte funcționează în România, doar un sfert sunt prezente pe harta Google. E o chestiune simplă pe care o poate face oricine și este un serviciu gratuit, însă destul de mulți trăiesc cu convingerea că Google te pune acolo.

OPTIMISM. Așa cum ne-am obișnuit, România este o țară a extremelor. În ciuda locului codaș pe care îl ocupăm în clasamentul DESI, avem totuși companii tehnologice foarte valoroase. Ne gândim la UiPath (primul unicorn cu origini românești), Bitdefender sau eMag, a cărui evaluare a atins miliardul de dolari.

Și acestea nu sunt singurele elemente care ne îndeamnă la optimism. Frumusețea inteligenței artificiale e că ne poate ajuta să ardem etapele și să facem un „leap frog” pentru a reduce decalajul față de societățile evoluate din punct de vedere digital. Să luăm exemplul serviciilor medicale. Deficitul de medici ar putea fi compensat prin automatizarea unor procese care ar putea „elibera” mai mult timp pentru personalul medical existent.

Evident, e prematur să vorbim despre o a patra revoluție industrială, însă prime semne au început să apară și la noi. Avem exemple de companii care folosesc algoritmi de recunoaștere a imaginilor (din e-commerce, de pildă), speech to text sau text to speech, care sunt forme de inteligență artificială. E prematur, pentru că, momentan, antreprenorii nu văd beneficiile pe termen mediu. Nu pot să facă un pas în spate și să vadă că lucruri care nu sunt o prioritate acum le va ajuta enorm businessul peste cinci ani.

Primul demers pe care îl pot face pentru întâlnirea cu a patra revoluție industrială este o gestionare corectă a bazelor de date, pentru că fără date, inteligența artificială nu poate funcționa. Tocmai pentru că nu existau suficiente date și nici capacitatea de procesare de acum, inteligența artificială a rămas în laborator patru sau cinci decenii.

Și nici măcar nu e vorba de a face investiții importante. Mulți algoritmi folosiți în inteligența artificială sunt disponibili gratuit pe internet. Paradoxul vremurilor noastre este că „knowledge is abundant on the internet; the desire to learn is scarce”.

Iar celor care se tem că inteligența artificială ar putea schimba omenirea în rău, le recomandăm să nu se teamă: inteligența artificială e un instrument ca oricare altul. Depinde de fiecare dintre noi, persoane fizice sau companii, cum îl folosim.

 

All rights reserved ©RBLS 2017. Site realizat de IN MOTION MEDIA

Log in with your credentials

Forgot your details?