Istoric RBLS
La început a fost un Summit. În București se pornise un viscol teribil în dimineața zilei de 2 februarie 2012. După o mică întârziere, sala s-a umplut nesperat și atmosfera s-a încărcat progresiv cu energie. Aproape 150 de antreprenori și șefi de companii veniseră împreună dominați de sentimentul că dacă nu fac ceva repede, România n-are mari șanse să fie țara în care să întrevadă un viitor pentru copiii lor.
Cei mai mulți dintre participanți sperau să se întâmple acolo altceva decât o conferință de business obosită și tristă, după modelul clasic: niște decidenți din politică sau administrație spun fie niște chestii știute de toată lumea, fie niște lucruri pe care nu le cred nici ei, iar cei din business se plâng iar că nimic nu merge în țara asta și e numai vina altora, după care toată lumea mai schimbă niște cărți de vizită pe holuri și a doua zi toată lumea se trezește cu gustul amar că n-a rezolvat nimic.
Dacă s-ar fi întâmplat așa ceva, primul Summit RBL ar fi fost și ultimul.
În după-masa zilei de 3 februarie 2012, în sesiunea de final, unul dintre participanți (Dragoș Roșca, devenit mai târziu membru de board) spunea cu uimire evidentă că n-a mai simțit asemenea entuziasm pentru o idee din studenție. Cinismul românesc tradițional deja zăcea pe jos, făcut bucăți. RBL devenise o comunitate de oameni, în loc de o simplă conferință de business.
Cum am ajuns aici
Totul începuse în toamna lui 2010 cu niște discuții în care Mihai Marcu a întrebat-o pe Andreea Roșca dacă vrea să organizeze un posibil „Davos românesc”. În ianuarie – februarie 2011, întâlnirile au continuat în trei, alăturându-se și Sorin Axinte. Cvartetul de cofondatori ai RBL a fost întregit apoi de Lucian Butnaru.
În 20 septembrie 2011, la conferința de presă de lansare a Summit-ului, reacția generală a invitaților și a presei a fost una normală: de la circumspecție politicoasă la neîncredere zâmbitoare. Summit-ul RBL era o încercare fără precedent de a coagula noul val din mediul privat de business într-o voce clară și într-o acțiune concretă, cu scopuri dincolo de buzunarele proprii.
Cu două luni rămase până la eveniment, în decembrie 2011, agenda Summit-ului a reieșit din răspunsurile a 77 de antreprenori și manageri de companii românești la o întrebare destul de simplă: „ce vă preocupă pe voi personal în zilele astea, legat de România?”. Astfel au rezultat 6 teme majore: (1) Educația; (2) Buna guvernare și statul modern; (3) Cultura antreprenorială; (4) Coagularea comunității de business; (5) Strategia de țară și (6) Dezvoltarea capitalului autohton.
La Summit, rutina evenimentelor clasice de business a fost călcată definitiv în picioare, când a avut loc primul „hackaton” de proiecte de schimbare asumat de comunitatea de business din România. Modelul era unul destul de nou inclusiv pe scena de startup din Vest, de unde preluaserăm conceptul. Cine avea o idee de acțiune, o propunea cu voce tare, ideile erau votate pe loc, iar dacă apăreau aderenți, echipa formată ad-hoc își făcea un plan. În felul acesta, au plecat de la Summit 13 proiecte ale căror echipe și-au asumat un scop concret, legat de una din cele 6 teme de pe agendă.